Cica mai nou, se cere o descriere personala a celui ce detine pagina. Pai da, ca sa stii de la bun inceput daca se merita sau nu sa-ti pierzi o portiune din timpul alocat, privind in curtea altuia. Dar asta e, daca se cere, se cere, unde-i cerinta - nu-i tocmeala! Io, subsemnatul, am vazut lumina zilei intr-o noapte! A fost prima mea gluma in aceasta noua viata, fiindca mama isi dorea fata... Despre perioada post-natala nu prea-mi aduc aminte ce am facut, sigur nu am iesit cu baietii la o bere ca avea grija bunica sa ma indoape cu lapte. Cum n-aveam nici vaca, nici capra, mulgea laptele de la alimentara din colt, pe 2,30 lei litrul. Ce? Cati litri pe zi? Pai ce, io aveam manometru la bord ca sa stiu? Nici macar nu-l retineam prea mult, ca trebuia sa indeplinesc si functia de umezire a scutecelor. Da, si am crescut maleeee, am mels la gladinisa... si m-au dat afara dupa cateva zile pe motiv ca le corup fetele la prostii. Auzi, io corupt! Pai de alde Iliescu, Nastase, Tariceanu, etc., ce sa mai zic? Aia nu trebuiau exmatriculati de mult? Dar a trecut si perioada gradinaritiei, am mers la scoala, unde tovarasa invatatoare ne invata lucruri minunate despre cel mai iubit fiu al poporului, si despre grija partidului pentru popor. Poporul sovietic, desigur. Ca mai tot ce se producea la noi, ajungea in magazine sovietice. Cate clase am facut? Nu mai stiu exact, cert e ca atunci cand sa trec in a treia, m-au luat in armata. Ce am facut in armata nu va mai spun, e secret de stat. Statul in fund la povesti prelungite. A trecut si beleaua aia cu uniforme ba albastre, ba verzi. Pai da, ca m-au vazut inalt si au zis ca-s bun de aviatie. Dupa ce si-au dat seama ca-s cu capul in nori, au zis ca nu e bine, ca ma pot ciocni cu vreunul de "sus", si cica le stric cioaca, asa ca m-au trimis intr-un loc pitoresc, cu multa verdeata (de la uniforme, desigur), plin de fete frumoase, si cu un capitan betiv. Dar a fost bine. Bine pentru cei ce nu erau in armata. Apoi in fine am crescut mare. Mare in ochii nevestei. Si a zis ca-s atat de mare incat se merita sa mi se suie in cap, nu de alta, doar ca sa-mi puna coarne. A facut-o. Apoi a plecat. A plecat sotul ei, dar coarnele i le-a lasat ca sa le puna si altuia. Daca inca nu v-am plictisit, poftiti de admirati-mi pozele, nu sunt ciordite de pe net, sunt lucrari proprii!
http://www.kaartijer.blogspot.com/
Nici muzica nu-i ciordita, am cumparat CD-uri originale, ba chiar si LP-uri pe care le-am transferat pe CD, si am ales unele sansonete pentru iubitorii de muzica buna.
Click here for the music: http://profil.neogen.ro/Kaartijer
Asa ca... vizionare placuta, auditie placuta, si sper sa ne mai vedem. Virtual, desigur, ca in realitate cine stie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu