Un banc...

Țiganii la olimpiadă. 

În prima zi au luat o medalie. 

A doua zi au mai luat una. 

A treia zi i-au prins...

Halloween

De Halloween propun să ne mascăm în cărți. Cultura este ceva ce îi îngrozește pe mulți...

Belciuge

De câte ori văd câte un flăcău sau fătucă cu belciuge atârnând de buză, nară, urechi, etc., mi-aduc aminte de un vecin din cartierul copilăriei mele, spaima străzii, nea Mirică. Acest nea Mirică, pe care noi, copiii, îl poreclisem nea Mirică Sârmaru', era paznic pe timp de noapte, pescar înrăit pe timp de zi, iar între aceste două ocupații, opera râturile godacilor, desigur, când era solicitat. Adică băga sârmă în nas la porci. De unde și porecla de Sârmaru'. Spaima străzii devenise de când ne amenința că ne bagă sârmă în nas dacă ne prinde. Bineînțeles că glumea, dar noi o luam de bună, și cum îl vedeam pe el apărând pe stradă, dispăream noi. Dar ca să revin la tineretul înbelciugat de azi, la ce experiență avea nea Mirică Sârmaru', dacă ar mai fi trăit, azi ar fi fost un om bogat, la câți dornici de sârmă în nas dispune piața.... Parcă și văd panouri publicitare cu figura lui nea, iar diferite sloganuri invită viitorii înbelciugați la atelierul maestrului emerit în ale sârmăriei nazale:
"Numai la nea Mirică
Iei sârmă în nas fără frică!"
Sau și pe înțelesul turiștilor străini:
"No need for oy vey
Get your piercing today!"

Pui de pisica gratis!

O fetiță stătea la marginea trotuarului cu un coș plin cu pui de pisică, și cu o placă de carton pe care scria "PISICI GRATIS". Deodată o mașină neagră oprește lângă fetiță, iar Joe Biden coboară din ea, și îndreptându-se spre fetiță, o întreabă: 

- Ce ai tu acolo? 

- Pui de pisică, domnule! răspunde fetița. 

 - Și câți ani au? 

- Sunt mici, încă nu au deschis ochii... 

- Și ce fel de pisicuțe sunt? continuă Joe să întrebe. 

 - Democrate, domnule! 

Biden, fericit, se întoarce în mașină și le povestește celorlalți discuția cu fetița. I se propune că ar fi o publicitate bună pentru el dacă ar apărea în presă și la tv având acea discuție cu fetița. 

 A doua zi, lângă fetița cu pisicile, oprește din nou mașina cea neagră, urmată de o caravană de dubițe de la CNN, ABC, NBC, CBS, jurnaliști de la ziarele pro-democrate. Joe se apropie de fată și îi pune aceleași întrebări ca în ziua precedentă, iar când în final o întreabă ce fel de pisicuțe sunt, fetița îi spune: 

- Sunt republicane, domnule! 

Joe rămâne perplex: 

- Păi cum așa, ieri erau democrate... 

- Da, domnule, erau! Între timp au deschis ochii...

Somnoroase camionele

Somnoroase camionele

Pe la truckstopuri se adună
Se ascund între parcele,
Noapte bună!

Doar motoarele suspină,
Pe când fumul negru tace.
Dorm și pompele de motorină,
Dorm în pace!

Trece security pe alee,
Între camioane să se culce,
Fie-ți arma sub cheie,
Și sforăitul dulce!

Peste-a parcării feerie
Se ridică mândrul fum
Torc motoarele-n armonie,
Mâine vor pleca iar la drum!

Seven Sins

Vinul acesta mi-a adus aminte de cârciuma cea mai populară din cartierul copilăriei mele, "La șapte păcate", loc unde copil fiind, eram trimis în special de unchiul meu să cumpăr fie bere, fie țigări. Îmi plăcea să merg toamna, de Ziua Recoltei, era frumos decorat de sezon, iar mustul era un deliciu. Apoi tovarășii au considerat că localul merită un nume mai în ton cu noile timpuri, și l-au rebotezat "Popas". Odată cu noul nume, au apărut și schimbarile. Pe rafturi nu mai tronau băuturile de calitate, ci poșirci, în loc de Pepsi-Cola a apărut faimosul Quik-Cola, acea băutură gazoasă cu gust de Faringosept, în loc de Kent, BT sau Luna, au rămas jupâne pe situație mahoarcele tradiționale precum Naționale, Mărășești, Carpați, Amiral, Snagov. Apoi s-a renunțat la decorațiunile de Ziua Recoltei. Și așa a rămas până după lovitura de stat din decembrie 89. Apoi a fost închis. Clădirea încă există, s-au perindat fel de fel de business-uri prin ea, dar amintirea celor 7 păcate a rămas doar undeva, adânc încrustată în ziduri, și acoperită cu mai multe rânduri bune de var.

Operațiunea Țigareta Poc-Poc

De ceva timp prietenii mei din cartier (nu voi da nume, ci doar poreclele lor), gașca mea (probabil una dintre cele mai inofensive găști din lume, întrucât noi nu discutam decât despre fotbal, muzică și câteodată despre fete), erau abonați permanenți la țigările mele, și rar îi vedeai să vină cu propriile lor mahoarce. Pe cei care erau încă la liceu, îi înțelegeam, dar ceilalți...
Și-mi vine o idee cum să-i dezabonez de la țigările mele. Am luat câteva țigări, le-am scos tutunul din tub cam o treime, am ras câte o căpățână de fosfor de la bețele de chibrit în fiecare dintre aceste tuburi, apoi am pus tutunul înapoi în tub, le-am așezat frumos înapoi în pachet, și m-am prezentat la locul nostru de întâlnire, pe scările de la Didactica, loc unde jucam fie fotbal de câmp pe terenul alăturat, fie de masă, chiar acolo pe scări. Cum mi-am aprins o țigară, au început cererile:
- Edilane, dă-mi și mie una, trăiți-ar! a venit prima cerere de la Motor.
- Ai una și pentru mine? întreabă Scongs.
- Pot să iau și eu una? zice cu timiditate Al Tahar.
Le-am întins pachetul ca să-și ia fiecare pedeapsa de unul singur. Fără să mai ceară, s-au autoservit Turcu și Țăranu.
Mai erau câțiva băieți, dar nu au îndrăznit să ceară. Practic doar "clienții" mei zilnic au luat din pachet. Și-au aprins țigările, iar acum așteptam roadele. După câteva fumuri, prima care a aprins fosforul, a fost a lui Turcu. Cred că pusesem prea puțin, fiindcă abia făcuse o flamă nesemnificativă, iar respectivul nici măcar nu s-a sinchisit să se sperie. Apoi a venit rândul lui Tahar. Flacără mai mare, exact când abia pusese țigara pe buze. Cred că avusese buzele umede, fiindcă în momentul când fosforul s-a aprins, a vrut să arunce țigara, dar aceasta i-a rămas lipită de buze, iar el tot dădea cu mâna în aer, încercând să scape de ea. Imediat s-a aprins și a lui Scongs, pe când încă o ținea între degete. A aruncat-o cât colo, înjurând de mama focului.
- Bă, ăsta ne-a pus capcane! strigă Scongs în timp ce strivea țigareta sub talpa pantofului.
Ceilalți l-au imitat, stricându-mi surpriza.
Desigur, nimeni nu a mai îndrăznit să ceară altă țigară.
A doua zi le-am oferit pachetul ca să se autoservească, dar am fost refuzat:
- He he, pe cine crezi că mai păcălești tu? mi-a zis unul dintre ei, nu mai țin minte care.
Lecția le-a prins bine, dar mai ales bugetului meu, au trecut luni de zile până au îndrăznit să mai ceară, și asta doar dacă rămâneau ei fără...