Belciuge

De câte ori văd câte un flăcău sau fătucă cu belciuge atârnând de buză, nară, urechi, etc., mi-aduc aminte de un vecin din cartierul copilăriei mele, spaima străzii, nea Mirică. Acest nea Mirică, pe care noi, copiii, îl poreclisem nea Mirică Sârmaru', era paznic pe timp de noapte, pescar înrăit pe timp de zi, iar între aceste două ocupații, opera râturile godacilor, desigur, când era solicitat. Adică băga sârmă în nas la porci. De unde și porecla de Sârmaru'. Spaima străzii devenise de când ne amenința că ne bagă sârmă în nas dacă ne prinde. Bineînțeles că glumea, dar noi o luam de bună, și cum îl vedeam pe el apărând pe stradă, dispăream noi. Dar ca să revin la tineretul înbelciugat de azi, la ce experiență avea nea Mirică Sârmaru', dacă ar mai fi trăit, azi ar fi fost un om bogat, la câți dornici de sârmă în nas dispune piața.... Parcă și văd panouri publicitare cu figura lui nea, iar diferite sloganuri invită viitorii înbelciugați la atelierul maestrului emerit în ale sârmăriei nazale:
"Numai la nea Mirică
Iei sârmă în nas fără frică!"
Sau și pe înțelesul turiștilor străini:
"No need for oy vey
Get your piercing today!"