EPILOG
Şi iată, asta e tot! Am sfârşit ce aveam de spus. Chiar acum am terminat de ars caietele mele cu notiţe. Afară Helios străluceşte. Sol a şi apus. Din casa în care locuiesc, situată la marginea oraşului Cobalt-City, văd câmpiile pe care grâul încă verde se leagănă sub adierea vântului.
Strănepotul meu Jean tocmai s-a întors de la şcoală.
Un avion zboară pe sus, totul e liniştit împrejur. Câțiva Swissi trec pe stradă şi vorbesc cu concetăţenii noştri în limba franceză. Cobalt-City are acum 25.000 de locuitori. Pe fereastră văd pe vârful Muntelui Paris, Observatorul în care unchiul meu a avut bucuria de a-şi putea termina studiul său asupra planetei Ares, cu ajutorul marelui telescop pe care noi am pornit să-l aducem aici, la Observator, acum mai bine de 40 de ani.
Chiar acum am văzut-o trecând pe stradă pe nepoata lui Michel, Martine, care seamănă (ca o replică blondă) cu Martine a mea, atât cât este posibil ca cineva să semene cu ea. A trecut împreună cu nepotul meu Claude... Dar ei sînt viitorul. Viitorul vostru, cetăţeni ai Statelor Unite de pe Tellus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu