Pui de pisica gratis!

O fetiță stătea la marginea trotuarului cu un coș plin cu pui de pisică, și cu o placă de carton pe care scria "PISICI GRATIS". Deodată o mașină neagră oprește lângă fetiță, iar Joe Biden coboară din ea, și îndreptându-se spre fetiță, o întreabă: 

- Ce ai tu acolo? 

- Pui de pisică, domnule! răspunde fetița. 

 - Și câți ani au? 

- Sunt mici, încă nu au deschis ochii... 

- Și ce fel de pisicuțe sunt? continuă Joe să întrebe. 

 - Democrate, domnule! 

Biden, fericit, se întoarce în mașină și le povestește celorlalți discuția cu fetița. I se propune că ar fi o publicitate bună pentru el dacă ar apărea în presă și la tv având acea discuție cu fetița. 

 A doua zi, lângă fetița cu pisicile, oprește din nou mașina cea neagră, urmată de o caravană de dubițe de la CNN, ABC, NBC, CBS, jurnaliști de la ziarele pro-democrate. Joe se apropie de fată și îi pune aceleași întrebări ca în ziua precedentă, iar când în final o întreabă ce fel de pisicuțe sunt, fetița îi spune: 

- Sunt republicane, domnule! 

Joe rămâne perplex: 

- Păi cum așa, ieri erau democrate... 

- Da, domnule, erau! Între timp au deschis ochii...

Somnoroase camionele

Somnoroase camionele

Pe la truckstopuri se adună
Se ascund între parcele,
Noapte bună!

Doar motoarele suspină,
Pe când fumul negru tace.
Dorm și pompele de motorină,
Dorm în pace!

Trece security pe alee,
Între camioane să se culce,
Fie-ți arma sub cheie,
Și sforăitul dulce!

Peste-a parcării feerie
Se ridică mândrul fum
Torc motoarele-n armonie,
Mâine vor pleca iar la drum!

Seven Sins

Vinul acesta mi-a adus aminte de cârciuma cea mai populară din cartierul copilăriei mele, "La șapte păcate", loc unde copil fiind, eram trimis în special de unchiul meu să cumpăr fie bere, fie țigări. Îmi plăcea să merg toamna, de Ziua Recoltei, era frumos decorat de sezon, iar mustul era un deliciu. Apoi tovarășii au considerat că localul merită un nume mai în ton cu noile timpuri, și l-au rebotezat "Popas". Odată cu noul nume, au apărut și schimbarile. Pe rafturi nu mai tronau băuturile de calitate, ci poșirci, în loc de Pepsi-Cola a apărut faimosul Quik-Cola, acea băutură gazoasă cu gust de Faringosept, în loc de Kent, BT sau Luna, au rămas jupâne pe situație mahoarcele tradiționale precum Naționale, Mărășești, Carpați, Amiral, Snagov. Apoi s-a renunțat la decorațiunile de Ziua Recoltei. Și așa a rămas până după lovitura de stat din decembrie 89. Apoi a fost închis. Clădirea încă există, s-au perindat fel de fel de business-uri prin ea, dar amintirea celor 7 păcate a rămas doar undeva, adânc încrustată în ziduri, și acoperită cu mai multe rânduri bune de var.

Operațiunea Țigareta Poc-Poc

De ceva timp prietenii mei din cartier (nu voi da nume, ci doar poreclele lor), gașca mea (probabil una dintre cele mai inofensive găști din lume, întrucât noi nu discutam decât despre fotbal, muzică și câteodată despre fete), erau abonați permanenți la țigările mele, și rar îi vedeai să vină cu propriile lor mahoarce. Pe cei care erau încă la liceu, îi înțelegeam, dar ceilalți...
Și-mi vine o idee cum să-i dezabonez de la țigările mele. Am luat câteva țigări, le-am scos tutunul din tub cam o treime, am ras câte o căpățână de fosfor de la bețele de chibrit în fiecare dintre aceste tuburi, apoi am pus tutunul înapoi în tub, le-am așezat frumos înapoi în pachet, și m-am prezentat la locul nostru de întâlnire, pe scările de la Didactica, loc unde jucam fie fotbal de câmp pe terenul alăturat, fie de masă, chiar acolo pe scări. Cum mi-am aprins o țigară, au început cererile:
- Edilane, dă-mi și mie una, trăiți-ar! a venit prima cerere de la Motor.
- Ai una și pentru mine? întreabă Scongs.
- Pot să iau și eu una? zice cu timiditate Al Tahar.
Le-am întins pachetul ca să-și ia fiecare pedeapsa de unul singur. Fără să mai ceară, s-au autoservit Turcu și Țăranu.
Mai erau câțiva băieți, dar nu au îndrăznit să ceară. Practic doar "clienții" mei zilnic au luat din pachet. Și-au aprins țigările, iar acum așteptam roadele. După câteva fumuri, prima care a aprins fosforul, a fost a lui Turcu. Cred că pusesem prea puțin, fiindcă abia făcuse o flamă nesemnificativă, iar respectivul nici măcar nu s-a sinchisit să se sperie. Apoi a venit rândul lui Tahar. Flacără mai mare, exact când abia pusese țigara pe buze. Cred că avusese buzele umede, fiindcă în momentul când fosforul s-a aprins, a vrut să arunce țigara, dar aceasta i-a rămas lipită de buze, iar el tot dădea cu mâna în aer, încercând să scape de ea. Imediat s-a aprins și a lui Scongs, pe când încă o ținea între degete. A aruncat-o cât colo, înjurând de mama focului.
- Bă, ăsta ne-a pus capcane! strigă Scongs în timp ce strivea țigareta sub talpa pantofului.
Ceilalți l-au imitat, stricându-mi surpriza.
Desigur, nimeni nu a mai îndrăznit să ceară altă țigară.
A doua zi le-am oferit pachetul ca să se autoservească, dar am fost refuzat:
- He he, pe cine crezi că mai păcălești tu? mi-a zis unul dintre ei, nu mai țin minte care.
Lecția le-a prins bine, dar mai ales bugetului meu, au trecut luni de zile până au îndrăznit să mai ceară, și asta doar dacă rămâneau ei fără...

Arbitrii - ingeri negri?

"Este jucaria mea, ma joc cu ea cum vreau eu" pare sa spuna MLS, fondatorul ligii profesioniste de fotbal din SUA, o liga infiintata artificial inainte de CM din '94, cu echipe formate ad-hoc, multi dintre noii fotbalisti profesionisti avand o idee vaga despre cum se practica acest sport, iar echipele purtand nume gen Avantul Prabusirea, FC Sparge-Geamuri, AS Undeipoarta. Intre timp s-au mai stilizat, unele echipe au copiat nume europene, altele si-au redenumit echipa cu ceva mai atragator. Dar campionatul in sine dupa ce ca se joaca intr-o formula total haotica, iar castigatorul este desemnat nu dupa pozitionarea in clasament, ci dupa castigatorul cupei MLS, organizatia pare sa decida cine invinge in aproape orice meci. Ori gresesc eu, ori arbitrii s-au imbolnavit de ceausita cronica si au luat-o razna rau de tot. Aseara s-a disputat meciul dintre Portland Timbers (taietori de lemne!) si FC Dallas. Din primul minut Dallas le-a dat lectii de fotbal localnicilor, iar la pauza scorul era 2-0, dar nu ar fi mirat pe nimeni daca ar fi fost 5-0. Dupa pauza texanii reduc motoarele, gazdele au cateva ocazii bune de a inscrie, dar nu reusesc, fie ca portarul texan e intr-o buna dispozitie de joc, fie ca au tras prin balarii. Si cum finalul partidei se apropia, iar Dallas tot conducea cu 2-0, arbitrul Kelly inventeaza un penalty pentru gazde la un fault imaginar in minutul 79. Spiritele se incing pentru acea nedreptate, localnicii deja aveau dreptul de a rupe picioarele texanilor. Si fiindca egalarea tot nu venea, Kelly il elimina din joc pe Hernandez in min 87, apoi in min 90 pe Perez, ambii de la Dallas, desigur. Dar golul egalizator tot nu venea. In fine, in minutul 94, la un nou atac al gazdelor, Kah inscrie din offside, iar arbitrul bineinteles ca valideaza golul. Apoi fluier final. Imediat dupa incheiere, columbianul Hernandez a intrat pe teren cu intentia vadita de a-i aplica o lectie banditului Kelly care le-a furat texanilor o victorie clara. Cu greu colegii sai l-au oprit din actiune... deja ma intreb ce spectacol ne vor oferi arbitrii de la CM din Brazilia...

Lor cine le da cartonasul rosu?

Acest campionat mondial a fost o gluma, o parodie, sau cel mai bine zis, a fost o bataie de joc nu numai la adresa unor fotbalisti (spun "unor" fiindca altii au profitat din plin de deciziile eronate), ci a milioane de spectatori si telespectatori. Daca greselile atat de vizibile s-ar fi intamplat in vreo 2-3 meciuri, s-ar fi uitat repede, dar ele au inceput o data cu campionatul si au continuat pe tot parcursul acestuia. Nu stiu ce sa zic, cum sa judec aceasta situatie, sa fi fost doar alegerea unor arbitrii afoni in ale arbitrajului, sau cineva vrea ca FIFA sa revina asupra deciziei de neacceptare a revizuirii fazei in tema cu ajutorul camerelor TV? Desigur, cea mai frustata echipa la aceasta editie a CM a fost cea a SUA, dar la fel se poate spune si de Italia, care in ultimul meci ar fi trebuit sa castige cu 4-3, nu sa piarda cu 2-3 (gol perfect valabil marcat de italieni, plus un penalty clar neacordat acestora de arbitrul in cauza). Bine, Italia poate si-a meritat eliminarea prin jocul neconvingator prestat, prea slab pentru o campioana mondiala en titre, dar un furt ramane un furt. Aproape la fel era sa pateasca si Uruguay in ultimul minut de joc cand arbitrul a inventat o lovitura libera pentru echipa africana, care se pare ca trebuia sa se califice (prin linie trasata de partid!), apoi un penalty acordat africanilor cu mult prea mare usurinta. Pana la urma valoarea a ajuns la suprafata, iar africanii au ramas acolo unde le era locul. Spania a fost frustata la fel de vizibil in meciul contra Paraguay, dar la fel ca si in meciul de care am amintit mai devreme, valoarea si-a spus cuvantul, apoi a venit randul Spaniei sa fie ajutata din plin de arbitrii, in ultimul act al competitiei. Poate nici Olanda nu merita victoria, dar fotbalul nu mai este de mult un sport de placere, ci un business, iar cei care invart banii, nu dau nici o ceapa degerata pe suporteri.

Felicitari Olanda, felicitari Germania, felicitari SUA!

Musafirul nepoftit

Era pe balcon, se misca foarte incet, si nu-l deranja prezenta mea, desi se mai oprea cate 1-2 secunde si se uita spre mine. Dupa sesiunea foto i-am explicat cum sa-si ia talpasita, dar se pare ca nu cunoaste nici boaba de romana, asa ca am luat un bat, incercand sa-i dau un impuls la aripi. In momentul in care l-am atins cu batul, s-a repezit cu micutii clesti cu care e dotat, a lovit cu zgomot batul, apoi si-a luat zborul... am uitat sa-l intreb ce rasa de ganganie e... poate stie careva dintre domniile voastre...