A doua zi ma trezesc dis de dimineata, sa tot fi fost vreo 11... glumesc, desigur! La 5:30 imi savuram cafeaua, si cum s-a luminat afara, am luat-o din loc. Zona recunosc ca este frumoasa, dar nu mi-ar trebui sa stau acolo. In primul rand ca e undeva in varf de munte, posta iti lasa mesageria undeva la vreo jumatate de mila de casa, si daca vrei sa mergi pe jos pana acolo, e recomandabil sa iei si pusca cu tine ca nu se stie niciodata de unde sare conu' lup! Apoi drumurile foarte abrupte si curbele iuti nu fac casa buna cu masina pe timp de iarna. In fine, cand am plecat eu de acolo ploaia se oprise si nu era decat ceata. De altfel se poate vedea in imaginea de mai sus cand coboram, am avut o priveliste mirifica, cu varfurile brazilor iesite prin ceata. Pacat ca fotografia nu poate reda cu exactitate privelistea. OK, cand am plecat, imi propusesem sa o iau prin California, ca sa ies repede din zona friguroasa, dar faptul ca as fi mers cu peste 100 de mile in plus, iar benzina fiind mult mai scumpa prin partile acelea, am ales in ultimul moment acelasi drum pe care am venit, diferenta fiind ca acum eram eu in spatele "covrigului" si ma puteam opri unde vroiam! Si primul popas l-am facut la cascada Multnomah, unde am "tras" un set de fotografii de aproape, ceea ce nu am facut in urma cu trei ani cand am mai trecut pe aici. Dar despre cascada voi scrie si arata imagini mai multe in episodul urmator. De acolo am pornit in viteza mare, adica cat permite statul Oregon: 65 mph! Eh, fie vorba intre noi, cine era fraier sa mearga cu viteza aia de comunisti? La cateva mile dupa plecarea de la cascada, a inceput ploaia care mi-a tinut companie cam pana in Denver, Colorado! Cand mai aveam vreo 10 mile ca sa ies din Oregon, vremea se inrautateste vizibil, atat de vizibil incat dintr-odata am intrat intr-o portiune cu gheata si zapada de peste 5 cm! Si cand te gandesti ca suntem in mai! Noroc ca n-a durat mult mizeria asta, dar din pacate ploaia mi-a dat peste cap planul meu de a ma opri in Twin Falls. Cu putine pauze intre, ploaia nu m-a lasat deloc in pace. Apoi s-a asternut noaptea. Ce a fost mai urat, abia dupa ce am trecut de SLC si am inceput sa urc serpentinele, conduceam practic la ghici, fiindca nu vedeam decat drum plin de apa, iar farurile celor ce veneau din sens invers practic ma orbeau. Dar am scapat si de asta! In Wyoming, aproape de Cheyenne, am decis sa trag pe dreapta la un nani scurt... era 4 dimineata, condusesem fara oprire 22 de ore! Imi aranjez eu un pat din paturile care le aveam la mine, ma culc... si parca am spus un nani scurt, nu? Scurt a fost, caci dupa o ora de somn, celularul mi-a dat desteptarea prin bunavointa lui Dr. Do! Nu stiu ce am zis eu, ce-a zis el, dar am inchis si am incercat sa adorm, dar nu mai tinea figura fiindca era prea frig. Am pornit motorul ca sa se incalzeasca, dar mi-am zis ca daca tot l-am pornit, ia hai sa plec mai departe, caci de la Cheyenne incepeam sa merg spre sud. Si asa am si facut. Prind ora de varf in Denver, dar m-am strecurat destul de bine. Cred ca economia locala se misca inca bine, altfel nu ar fi fost asemenea trafic! Nu l-am mai sunat pe junior fiindca la acea ora sigur era ori la job, ori pe drum spre job, asa ca mi-am vazut de drum, si cum ploaia s-a oprit dupa ce am trecut de Denver, ba chiar a iesit si soarele, am inceput sa "impusc" imagini. Si am tot impuscat pana am ajuns in New Mexico. Dupa vreo 80 de mile neo-mexicane, am ajuns in fine si in Texas. Eheee... eram in Texas, e drept, dar din "panhandle" - asta fiind porecla la partea nordica a statului - pana in Houston e cale lungaaa! Spre seara am ajuns undeva pe langa Abilene, unde mi-am propus sa rezum somnul nerealizat in urma cu o noapte, si m-am culcat, dar nu stiu cat am dormit, probabil vreo doua ore, fiind trezit de data asta de zgomote de afara. Cand ma uit pe geam, vad un van si o broscuta decorate amandoua din cap pana-n anvelope cu tot felul de chestii - voi reveni si cu asta intr-un alt episod!Imi dau seama ca iar n-am sa mai pot dormi, asa ca am pornit mai departe spre Houston. Pe cand ma apropiam de San Antonio, am simtit ca nu mai pot tine ochii deschisi, si am intrat in prima parcare publica, apoi am plonjat direct in acea improvizatie numita pat! De data aceasta am dormit pe saturate, apoi am atacat ultima portiune de drum... si cam in patru ore am ajuns in Houston!
Acum despre poze, explicatiile vor fi sub ele!
Imagine de pe autostrada I-84 in Oregon
am ajuns la Multnomah
OK Marlena, here we go! Iti place?
Aici eram deja in Idaho
Se apropie, sau ma apropii eu de un furtunoi pe cinste?
Tot prin Idaho!
Pentru scurt timp a aparut soarele pe strada mea!
Asa cum am zis mai sus, soare a fost doar pentru scurt timp!
Nici nu intrasem in furtuna si curcubeul era deja la datorie!
Liniste inainte de granita cu Utah
In apropiere de SLC... se lasa seara
E dimineata, numai ce am trecut de Denver!
Colorado Springs
Partea sudica a statului Colorado
Dincolo de munti este New Mexico. Daca stiam de ce serpentine si urcusuri voi avea parte, as fi luat-o pe alt drum!
Ah, Texas! Ceea ce se vede nu este o autostrada, ci (dupa cum se spune in Europa) un drum expres! Mai exact, pentru cei ce cunosc abrevierile in SUA, este US-87
Frumoase imagini...sa stapanesti sanatos masina!
RăspundețiȘtergere