Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările

luni, 23 mai 2022

Where Education Pays

Se întâmpla în vara anului 1995...
Eram cu un amic român la firma Osram Sylvania (Versailles, Kentucky) ca să ridicăm niște becuri, și în timp ce așteptam după marfă, stăteam de vorbă cu amicul, desigur, în română. Cele două fete de la front desk ne-au auzit vorbind altă limbă, și ne-au întrebat de unde suntem. Le zic "România", iar ele dau din umeri a necunoaștere. 
- N-am auzit de România, spune una, cea mai vorbăreață dintre ele.
- Suntem vecini cu fosta URSS, încerc eu să-i deschid frontul cunoștiințelor. 
- N-am auzit nici de URSS... 
- Probabil acea România este o țară foarte mică, dă cu presupusul și colega ei.
- Nu e chiar atât de mică, zic eu. Este aproximativ cât statul Oregon...
- Ce e aia Oregon? întreabă vorbăreața. 
Am rămas tablou la auzul acestei întrebări.
- Serios?!? Nu știi ce e Oregon?
- Nu!
- Dar ce știi despre Statele Unite?
Tipa stă puțin pe gânduri, apoi spune:
- Louisville, Kentucky Derby, Blue Grass!
Conversația ne-a fost întreruptă de băiatul care venise cu marfa noastră. Am vrut să-i urez "good luck with the geography", dar mi-am zis că e mai bine să tac.

P. S. Statul Kentucky până nu de mult afișa la intrarea în stat, sloganul "Where education pays"...

duminică, 6 decembrie 2009

Zi de vot










Încă nu eram hotărât dacă să plec pe ploaia asta nebună până la secția de vot, care așa cum am spus, nu era chiar aproape de casă. Dar când am văzut că elevul lui Ilici Cucuvel conduce în poll-uri, am știut că trebuie să ies la plimbare. Ca și acum câțiva ani când am votat la referendumul contra Marinarului, secția de vot a fost din nou plasată într-o zonă incovenientă pentru votanți, pe o stradă destul de retrasă, și presupun că nu mulți români locuiesc pe acolo. Și în comparație cu secția din Atlanta, unde cel putin aveau o fituica pusa la intrare, in care anunta ca acolo este sectie de votare, aici nu exista nimic la intrare, cu exceptia numelui bisericii. Abia la intrarea in biserica (da, sectia a fost amenajata in interiorul bisericii!) era anuntul despre sectie. Inauntru doar organizatorii, vreo 6-7 la numar, si un alegator: eu! M-am apropiat timid de ei si i-am intrebat "Aici se voteaza cu pesedeul?" Unii au ras, altii cred ca m-au luat in serios. Dupa ce mi-au verificat pasaportul si m-au pus sa dau o declaratie cum ca n-am mai votat azi, de parca ar fi existat sute de sectii de vot in Houston, o domnisoara foarte, foarte draguta (sort of yummo-momma! ) mi-a inmanat stampiluta si buletinul de vot, si desigur ca n-am mai facut greseala de data trecută când  am pus stampila pe învingător chiar în fața lor, m-am dus în cabina de vot, am stampilat cu greu, deja imi dadeau lacrimile gandindu-ma la bietul Geoana cum isi va musca buzele alea subtiri (tipic de om rau) de oftica ca nici acum n-a reusit, am lasat buletinul in urna, mi-am luat pasaportul si ramas-bun de la "yummo-momma" si am plecat. Pana sa ies din curta bisericii, au mai aparut doua masini cu romani, iar cand am iesit, inca una...
spre sa vina cat mai multi pana la ora inchiderii. Romania nu trebuie sa se intoarca cu 20 de ani in urma!

miercuri, 9 septembrie 2009

Calatorie spre o Revolutie



Mai intai cateva cuvinte despre autorul cartii, Michael Korda. Acesta s-a nascut in 1933 la Londra (Marea Britanie). A cresut in Anglia, dar partial a fost educat in Franta, unde tatal sau lucra cu regizorul Marcel Pagnol. A absolvit colegiul privat Le Rosey din Elvetia, apoi a studiat la Oxford. De asemeni a fost inrolat in Aviatia Militara Regala Britanica (RAF). In anii '50 se muta in New York City. In 1958 incepe colaborarea cu firma de publicatii Simon & Schuster, mai intai ca asistent editor, apoi incepand sa scrie chiar el.

Revenind la cartea "Calatorie spre o Revolutie" (Journey to a Revolution), nefiind un critic literar, nu am sa intru in detalii amanuntite, ci am sa punctez doar cateva situatii mai "fierbinti", puncte care ma fac sa cred ca dl. Korda s-a informat despre istoria Ungariei de la politicienii unguri, nu din carti de istorie.
Aceasta carte este despre revolutia maghiara anticomunista si antisovietica din anul 1956, iar faptul care m-a indemnat sa o cumpar si sa o citesc, a fost cartea care am citit-o cu vreo 30 de ani in urma, despre acelasi subiect, diferenta facand-o tabara din care fusese scrisa, iar acum aveam ocazia sa citesc si varianta vazuta prin ochii unui vestic.
Dl. Korda incepe cartea prin a descrie neamul unguresc, pentru a-i da cititorului o idee despre cine sunt ungurii - desigur, pentru cei ce nu ii cunosc - si o face destul de bine, punandu-l intr-o lumina pozitiva chiar si pe Horthy. Ce face dl. Korda in aceasta introducere, este in a ataca de cate ori are ocazia, atat Romania, cat si Slovacia si Polonia, chiar afirmand ca Slovacia ar fi teritoriu maghiar. Dar pe Polonia si pe Slovacia nu le ataca cu atata foc cum o face cu Romania. Aproape de fiecare data cand vine vorba de politica externa, Romania apare in discutie, si ati ghicit, niciodata de bine. Romania le-a furat Transilvania, Dracula ar fi trebuit sa fie ungur, nu roman, Romania i-a invadat in 1919, dar nu spune si de ce, ca de fapt romanii au venit sa-i dea o mana de ajutor amiralului Horthy, pentru a elimina comunismul adus de Bela Kuhn, Romania a fost de fapt motivul intrarii lor in al doilea razboi mondial. Pana si pe Imre Nagy, liderul revolutiei din '56, rapit de rusi din ambasada iugoslava si dus in Romania pana lucrurile reveneau la "normal", a fost torturat - aici nu specifica daca a fost torturat de romani sau de sovietici, spune doar ca a fost torturat in Romania.
Interesant totusi ca nu sufla nici macar un cuvant despre pactul Ribbentrop-Molotov, despre cum Ungaria horthysta a actionat in bucata de Transilvanie rapita cu acordul Germaniei naziste si a Rusiei sovietice, si ce mizerii au facut incepand cu trimitera evreilor localnici spre fabricile mortii ale lui Hitler, si terminand cu izgonirea sau masacrarea romanilor care au refuzat sa-si paraseasca locurile stramosesti. Desigur, intentia domniei sale este de a-si pune tara de origine a tatalui sau intr-o lumina cat mai pozitiva, cartea fiind publicata in S.U.A., nu in Romania.
Revenind la subiectul de baza al cartii, revolutia, descrierea acesteia este facuta intr-un mod profesional, cu date fie din experienta sa proprie, fie din documentari - este normal, nu putea fi omniprezent in toata Ungaria, si cititnd acele randuri, mi-am amintit de zilele Revolutiei romane din decembrie, si ma intrebam ce s-ar fi ales de noi daca veneau rusii cu tancurile?
Trecand peste momentele de "delir istoric" (sau le pot numi "momentele sci-fi), restul cartii este foarte interesant, este o carte captivanta, care te face sa citesti fara oprire pana la ultima pagina, fara a incerca sa te trisezi de unul singur, sarind cateva pagini!