luni, 20 aprilie 2009

Un meci, un gol, un erou


Cu nici 24 de ore in urma orasul fusese "asediat" de una dintre cele mai dezastruase ploi, care dupa spusele celor ce au fost martori ai uraganului Ike, aceasta ploaie a fost mult mai paguboasa, inundand multe parti ale orasului, sute de masini au ramas in apele ce au atins un nivel record pentru ultimii 20 de ani, ba chiar au existat si victime umane. Dar in ziua meciului norii au disparut, soarele a uscat orice urma de inundatie, iar suporterii au venit la meci cu speranta intr-o victorie a echipei locale.
Asa cum banuiam inca de la incheierea meciului cu New York, multi suporteri au fost dezamagiti si au "pedepsit" echipa prin absenta in tribunele stadionului. Unii s-au razgandit si au venit mai tarziu. Poate a fost si ora nepotrivita pentru un meci in sudul Texasului: 14:00! Poate si reparatiile de pe autostrada I-45 sa fi fost de vina, fiindca si noi am pierdut cel putin jumatate de ora intr-un trafic ce se misca cu 5-10 mile/ora. Dar am ajuns la timp. Desigur, primul lucru care m-a surprins cand am ajuns, desi mai era putin peste 30 de minute pana la fluierul de debut al partidei, parcarea era incredibil de goala. OK, sa revin la meci! Da, a fost un meci total diferit fata de cel cu new-yorkezii, un meci antrenant cu multe faze interesante, atacuri si contra-atacuri in viteza, cu destule cartonase galbene pentru visinii din Colorado (care in acest meci au jucat intr-un echipament de culoare bleu), cartonase pe care de altfel le-au meritat din plin pentru atacurile lor dure la adversar. As spune ca arbitrul chiar i-a favorizat, inclusiv la penaltiul care in opinia mea, l-a acordat rapidistilor cam cu multa usurinta.



Ca de obicei majoretele isi fac numarul inaintea inceperii meciului

Cu numai cateva minute inainte de inceperea meciului isi face aparitia si galeria dinamovista

Se tine un moment de reculegere pentru pompierii cazuti la datorie in urma cu o saptamana

Incepe meciul, incep atacacurile dinamoviste

Cameron trece printre doi rapidisti

Centrare pentru Ching, autorul unicului gol

Ching patrunde in careu, trage, dar portarul Burpo este la post.

Kamara, cel mai activ jucator dinamovist

Incercare de recuperare vs incercare de degajare

Ching a inscris in minutul 20... Burpo scoate balonul din poarta

Coechipierii il felicita pe autorul golului

Galeria saluta golul

O noua ocazie dinamovista, dar Burpo isi face din nou datoria

Alt atac dinamovist

Frate, frate, dar meciul e pe goluri!

Apararea rapidista e la "inaltime"...

...dar si cea dinamovista e cu un cap mai sus fata de cel mai periculos atacant rapidist, Casey.

Alt atac rapidist, respins cu brio de apararea portocalie

E pauza. Mascota "Orange" isi testeaza talentul

Alt atac texan, dar oaspetii scapa cu fata curata

Un nou atac dinamovist... Burpo respinge inainte ca mingea sa fie atinsa de Kamara

Min 83: Momentul psihologic al meciului. Casey patrunde in careu, trece de doi aparatori dinamovisti, dar nu si de al treilea de care se loveste, se arunca cu talent, rostogolindu-se de cateva ori, incat si Zoli Crisan daca ar mai fi trait, ar fi fost invidios pe Casey, iar arbitrul acorda penalty pentru oaspeti. Numai ca Onstad, portarul dinamovist, nu a fost de acord ca echipa sa sa nu castige nici acum, si respinge balonul in sus, acesta cade pe transversala, revine in teren, rapidistii trag din nou, iar Onstad respinge din nou. Puteti vedea aici video clipul!

Spectatorii sunt in delir: un penalty aparat care a valorat mai mult decat golul inscris la vinclu de Ching!

Dupa meci, Onstad acorda interviu

Eroul meciului, uitat pe o banca

Meciul urmator, un derby texan: Houston Dynamo - F.C. Dallas

marți, 14 aprilie 2009

O zi in Kemah

Azi nu prea aveam chef de nimic (prietenii stiu de ce!), nici chiar de cafeaua traditionala, dar pana la urma am avut chef si de cafea, si chiar de o iesire intr-o zona exotica a Texasului, oraselul Kemah (citeste "chima" - care in dialectul nativ-indian karankawa inseamna "Cu vantul in fata"), situat intr-un golfulet pazit de furtuni (mai putin pazit a fost cand a trecut Ike prin zona, lasand in urma sa imense pagube). Kemah a luat fiinta in 1898, si la inceputurile existentei sale era un mic orasel de pescari, apoi datorita pozitiei sale la ocean a devenit port, iar mai nou a devenit un punct de atractie pentru turisti, fiind in mod special pentru houstonieni o adevarata oaza de liniste.


Vedere generala


Zeci de magazine si restaurante in parcul de distractii


Sute de ambaractiuni in asteptarea unei plimbari pe ocean


Un DeLorean in parcare - o "piesa" rara


La plimbare... prin stramtoare!


O rata... si zeci de pesti - paradisul pescarilor!


Restaurante peste restaurante - si la propriu, si la figurat


Alte restaurante, tot suprapuse!


Emblema restaurantului "Joe's Crab Shack"


Masina de politie din anii '50 - inca in perfecta stare


Zburatorii


Imitatie de far - nu e singura!


Mini-tren care desigur, face parte din programul de distractie si este inclus in pretul "all-inclusive" de 19 dolari pentru toata ziua pentru orice echipament din dotarea parcului.


Drop zone - zona de cadere - adica cei doi piloni care se vad in departare


Un camion vechi langa un magazin general - si el tot de epoca





Cred ca acest orasel este paradisul pelicanilor. Atatia pelicani cati am vazut azi, nu cred ca am vazut toata viata, nici macar cand am fost in Delta Dunarii!


Cateva magazine si restaurante din afara parcului de distractii





Inapoi in parc... doar pentru a "recupera" masina!


Acesta este un turn de apa, dar construit intr-un mod foarte original: arata ca un far!


Si de incheiere o floare din fauna texana!


duminică, 12 aprilie 2009

Fara violenta, dar si fara goluri!

Stadionul Rice



Inca de la meciul de deschidere a noului sezon planuisem sa mergem la meci (adica tot eu si cu fratele meu!), dar atunci ne-am hotarat cam tarziu, mai erau 30 de minute pana la inceperea partidei, asa ca am amanat pentru data viitoare, adica aseara. Meci mare, veneau new-yorkezii peste noi! Plecam noi cu doua ore si jumatate mai devreme de acasa ca sa fim siguri ca gasim locuri de parcare si bilete fara coada, ajungem la stadion, parcarea destul goala, nicio miscare imprejur, lucru care m-a pus pe ganduri. Ne apropiem de casele de bilete: abandonate! Zic eu "Fratello, esti sigur ca asta-i stadionul?" El imi raspunde afirmativ, ca a mai fost pe aici cu nu stiu cate secole in urma. Zic io din nou "Mai, dar aici scrie Rice stadium, nu Robertson!" El iar insista ca asta este, ca a auzit el ca asa i se mai spune, adica si Robertson. "Mai, e drept ca nu stiu cat de fanatici sunt americanii dupa fotbal, dar in Romania e deja imbulzeala la stadion cu doua ore inainte de inceperea meciului, ori aici nu e nici macar un paznic" insist eu, si-l pun sa sune pe cineva cunoscator in materie. Suna baiatu' si afla ca Robertson e in alta parte. Fugim la masina, si in 15 minute ajungem la Robertson. Lume cat cuprinde, parcare pe baza de 10 dolari, ne ducem la casierie, eu ii zic hai la stanga, el nu, ca sa mergem la dreapta, ma iau iar dupa el, trecem printre multime, printre masini, printre gratare, fiindca lumea venise echipata de BBQ pana la inceperea meciului! Da, asta chiar a fost ceva nou pentru mine! In fine ajungem in fata stadionului, casierii nicaieri, intrebam pe un paznic unde e casieria si ne trimite in partea opusa, adica unde propusesem io de la inceput. Mai tragem juma' de tura de stadion, ajungem la casierie, unde nu era nici pic de coada, ne luam biletele si ne asezam la coada ca sa intram pe stadion. Inainte de a intra, am citit cateva reguli idioate, tipic tampeniei americane:
- Fumatul interzis in incita stadionului - adica nicaieri - nici macar in spatele tribunelor!
- Nu ai voie cu umbrele! - stadionul nu e acoperit!
- Nu ai voie cu camere video!
Restul nu conteaza... eh, in fine am intrat! La intrare ni se da cate un tricou cu Dynamo, doua reviste si urarea de "enjoy the game"... ok, de aici incepe seria de fotografii, fiecare cu explicatii sub ea! Nu uitati sa dati click pe imagine pentru a o vedea full size!


Lume multa, vanzatori ambulati, bere la tot pasul!


Magazinul dinamovist: multe souveniruri, dar cam la pret de specula!


Tabela de marcaj asteapta sa intre in functiune


Echipele au intrat la incalzire


Suporteri de toate culorile se aduna in tribune


Isi face aparitia mascota echipei gazda


Cheerleaders


Echipa gazda intra pe teren


Din celalalt colt apar si oaspetii


Fetele mai dau un mic dans


Se intoneaza imnul national


Galeria dinamovista a cantat neincetat pe tot parcursul meciului


Cea mai importanta faza a meciului s-a petrecut in minutul 2: Lovitura libera pentru Dynamo, portarul new-yorkez sare ca un bou (doar e de la Red Bulls, nu?), se loveste de un coechipier, cade si dupa trei minute de tratative cu medicul echipei, este inlocuit.


Galeria isi face datoria fata de echipa, echipa insa nu prea isi face datoria fata de suporteri, e drept ca si panarama de arbitru a avantajat vizibil pe new-yorkezi...


New-yorkezi mai luau si cate-un sut in dos, asa, ca amintire din Texas!


Apararea dinamovista e tot timpul la post...

...la fel si portarul Onstad


Aici am incercat sa cuprind cat mai mult stadionul in imagine


Tabela de marcaj a somat: scorul a ramas acelasi ca la inceput :((

In meciul urmator ii vom intalni pe rapidistii din Colorado!

Hei, hei, hai Rapid
La o baie cu carbit!!!

Go Dynamo! Go Orange!