Am un amic ajuns la o vârstă respectabilă, pe care îl cunosc de foarte mulți ani. Întrucât părea un om serios, la început puneam botul la toate bălăriile pe care le debita, dar în timp am început să-l "citesc". Omului îi place să înflorească chestii din trecut, ba chiar și din prezent. Știți, minciunele nevinovate. Un fel de cum aș spune acum că sunt președintele asociației Românii din Texas, când de fapt eu sunt doar VP... ați mușcat momeala, nu? Nici nu există o asemenea asociație...
În rest omul este foarte săritor, de gașcă, ce mai, o persoană prietenoasă. Doar că atunci când îi turuie gura minciunelele sale, tare îmi vine să-i zic ceva.
Mai acum vreo 4-5 luni, îmi povestea cum în urmă cu ceva ani tocmai se întorsese din România și chiar acolo în aeroport, cineva l-a auzit vorbind românește și l-a interpelat:
- Ați venit sau vă duceți în România?
- Abia am venit, zice eroul nostru.
- Dom'ne, cât a crescut porumbul în România?
Amicul meu îi răspunde:
- Nene, pe Calea Victoriei nu crește porumb...
Buuun.
Ieri, uitând probabil că mi-a mai povestit treaba cu porumbul, începe din nou:
"Eram la o petrecere la biserica română, că înainte aveau petreceri ca lumea, și vine un bătrân la mine și mă întreabă ,,domnu' M, ați fost de curând în țară?" Eu îi zic da, iar el mă întreabă cât a crescut porumbul în România! Îi zic ,,nene, îmi pare rău, dar din avion nu se vede, eu stau la oraș..."
De data asta n-am mai răbdat să tac, și-i replic:
- Mi-a plăcut mai mult varianta cu Calea Victoriei...